Porcule!
06.10.2025
Ești un porc. Și eu sunt. Noi toți suntem, în cel mai puțin metaforic și peiorativ mod.
Weekendul care tocmai s-a încheiat a fost „Noaptea Albă a Galeriilor”. Cu această ocazie am descoperit, în Galați, Black Box, un exemplu viu al expresiei „omul sfințește locul”. Am descoperit Black Box prin prisma proiectului „Porci”, un experiment conceput de Monica Turcu, un demers pe care trebuie să-l trăiești, să-l simți și mai puțin să-l pui în cuvinte. Totuși, din nevoia de a apropia și lumea care nu a putut fi prezentă de proiect, voi împărtăși cu internetul trăirile mele.
Nu vreau să descriu procesul și etapele artistice pe de o parte, pentru că trăiesc cu speranța că Monica va reproduce proiectul și cu alte ocazii, pe de altă parte, pentru că nu vreau să-i diminuez intensitatea. Ceea ce voi descrie este tripul în care am intrat eu și întrebările existențiale în fața cărora am fost pusă în doar câteva minute.
Am mai menționat, în articolele precedente, că-mi vine greu să vorbesc cu oamenii. Din acest motiv scriu. Din acest motiv, atunci când sunt pusă într-un cerc de către oameni cu măști, mă supun fără să simt niciun fel de revoltă, am fost un vițel de lapte cumsecade. Asta înseamnă efect de turmă? Dar dacă m-aș fi alăturat celor care alergau prin sală, nu aș fi fost, oare, tot sub influența efectului de turmă? Am ales zona de confort?
Dacă prima oară n-am avut nicio clipă tendința de a mă opune, a doua oară am încercat să mă revolt, să ies, să mă mișc, iar asta mi-a crescut considerabil nivelul de anxietate. Trebuie să respect autoritatea, chiar dacă autoritatea vine sub forma unor studente cu măști de porc. De aici pot curge întrebări existențiale nu doar despre mine și backgroundul meu emoțional, ci și filozofice, despre umanitate și locul omului în natură, despre asemănările noastre cu animalele în general și porcii în particular. S-a discutat și despre asta, tot la eveniment.
Și dacă în mintea mea a apărut această explozie, dacă am luat acasă întrebările și trăirile și le port și astăzi, le rumeg, le diger, atunci arta și-a atins cu adevărat scopul.
Pentru că asta trebuie să facă arta, indiferent de nivelul ei și de forma în care vine în lume: să miște în suflet orice emoție.
Iar dacă unda de șoc a fost atât de puternică încât se resimte și la zile după primul contact, atunci arta este cu adevărat superioară.
Ceea ce a creat Monica nu a fost doar un moment artistic, ci o experiență în profunzime. A plantat idei prin tot: decor, miros, imaginile cu bobocei urmărind jucării cu baterii, mini-documentarul cu și despre porci, referințele biblice și mitologice, până și muzica. Totul a fost un pachet complet.
Iar eu am luat parte la asta.
Am luat parte la asta în Galați, n-am fost nevoită, din nou, să plec la București pentru a simți arta în adevăratul sens al cuvântului.
