Autostrada literaturii
22.09.2025
În cei aproape 30 de ani de viață, nu am părăsit granițele țării. Am locuit în diverse orașe, am făcut turul României, am plecat des, însă doar între aceste ziduri imaginare. Nu înțelegeam de ce atâția oameni sunt dezamăgiți de meleagurile noastre. Eu nu eram. Sigur, nu am considerat-o niciodată perfectă, nu cred că există vreo țară perfectă, dar nici nu conștientizam problemele la adevăratul lor nivel. Erau doar „exagerări răutăcioase”.
Recent am început să călătoresc prin Europa și am văzut diferențele. Nu doar când priveam pădurile dese ale Germaniei, când îmi beam cafeaua în aerul tare al dimineților austriece sau când străbăteam rapid autostrăzile. Așa, în general.
Ce vreau să spun cu asta? Că nu poți să crești cu adevărat dacă rămâi într-o bulă și într-o permanentă stare de confort. La fel se întâmplă și cu cărțile pe care le citești, politica pe care o urmărești sau tabăra în care alegi să te poziționezi într-un conflict. Bula în care trăiești riscă să devină o roată de hamster.
Orice gen de literatură citești, încearcă să-l schimbi periodic. Nu vrei să „irosești” bani pe SF dacă preferi doar cărțile mainstream? Foarte bine. Împrumută una de la bibliotecă, din când în când, și citește-o până la capăt. Este posibil să nu-ți placă din prima, dar este la fel de posibil să descoperi o comoară după una, două sau nouă încercări. Eu am pățit-o cu „Sentient” de Alina Voinea și „Povestiri din orașul Denici’Unde” de Gabi Gabrinov (iar acum vreau să scriu și eu dark fantasy). Și acesta e doar un exemplu.
Așa că, data viitoare când ești prea convins de anumite lucruri, ia-ți bicicleta și dă o tură înafara bulei.
