Citisem undeva că inspirația vine de oriunde, trebuie doar să privești. Eu am privit mult timp durerea, moartea, frica, singurătatea, în timp ce inspiram spirt și clor. Mi-am petrecut suficiente nopți în zgomotul aparaturii medicale, legănată de ritmurile cardiace și întrebarea ,,oare câți au murit în patul ăsta?"
Ține în mâini un pepene cu coaja verde brăzdată de dungi groase negre, ușor de confundat cu chelia lui întreruptă de mici smocuri de păr. Îl ține cu ambele mâini, strâns la piept ca pe un prunc. Ea pășește înaintea lui, cu spatele drept și cocul țeapăn. - Hai că ne așteaptă oamenii! - Stai așea că mă...
Cel mai de preț clișeu pentru inspirație este ploaie. Recunosc că nu m-a ocolit. Iar faptul că ploaia m-a însoțit în majoritatea evenimentelor fericite din viața mea, mi-a întărit ideea că ploaia nu vine doar cu stropi de apă ci și cu inspirație în cele mai pure forme.
